Mihai Baron, despre eșec, succes și puterea scrisului

Mihai Baron

Mihai Baron, românul stabilit în Montréal, despre eșec, succes și puterea scrisului. INTERVIU

Mihai Baron, românul care trăiește în Montréal și care și-a prezentat în cartea „Bastonul din ranița mea era din… naftalină” – drumul de la un transfug, obligat să spele vase în restaurante pentru a supraviețui, până la afacerist de succes în Canada – a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru Oficiul de știri, despre provocări, reușite, urcușuri și coborâșuri, într-o lume într-o continuă schimbare.

Mihai Baron, românul stabilit în Montréal, despre eșec, succes și puterea scrisului

Mihai Baron, despre eșec, succes și puterea scrisuluiMihai Baron vorbește, din proprie experiență, despre succesul care poate să apară după infinite provocări, dar și despre umorul care te poate salva în momentele cumplite ale vieții.

Cartea lui Mihai Baron unește, în diverse situații prezentate, Cerul cu Pământul, ajutându-te să crezi, cu toată ființa ta, că orice este posibil, chiar și în cea mai neagră perioadă a vieții.

Mihai Baron și-a lansat la standul Editurii Neverland, în cadrul Târgului de carte Bookfest București, la Cafeneaua Literară, cartea „Bastonul din ranița mea era din… naftalină.”

„Arma de distracție în masă”, cea de-a doua carte scrisă de Mihai Baron, încă nepublicată, ne promite că ne vom distra pe cinste și că vom râde mult, citind-o.

Însă, printre umorul inteligent și inspirat folosit de autor, Mihai Baron ilustrează marile teme ale lumii de astăzi, o lume care baleiază între pandemii, războaie, neajunsuri economice și tot felul de schimbări neașteptate.

O lume pe care autorul te provoacă să-i faci față și nu oricum, ci cu zâmbetul pe buze.

„Am încercat întotdeauna să transform adversitatea într-un avantaj”

Reporter: Cine este Mihai Baron?

Mihai Baron: Gândește-te la mine ca la un Indiana Jones mai puțin misterios, care a înlocuit biciul cu un fax sau laptop și care ocazional încă se mai împiedică de ele, în căutarea acelui baston din romanul meu „Bastonul din ranița mea era din…naftalină!”

Acum, într-o notă serioasă, întrebarea ta este extrem de grea pentru că, cel mai greu este sa te cunoști pe tine; „Sunt trei lucruri extrem de dure: oțelul, diamantul și cunoașterea de sine.” spunea Benjamin Franklin, și omul acela știa ceva, câtă vreme fotografia lui este pe bancnote.

Dar mai rămâne o problemă, și anume dacă ai norocul să te cunoști, trebuie să fii pregătit să te și accepți.

Eu sunt, ca sa zic așa, un supraviețuitor al circumstanțelor, duc un fel de război cu destinul și am încercat întotdeauna să transform adversitatea într-un avantaj. Sper că sunt un om care a învățat că fiecare experiență, bună sau rea, este o piatră de temelie în construcția propriei identități.

„Unica parașută deschisă era construită din cunoștințele dobândite la o facultate de excepție din România”

R: Care au fost cele trei momente definitorii ale vieții dvs.?

M.B: Fuga din România, sub amenințarea opresiunii, a fost primul moment care m-a sculptat în omul de azi, o decizie de moment ce mi-a schimbat cursul vieții. Al doilea, a fost confruntarea cu realitatea cruntă a vieții într-o tabără de refugiați, un loc unde speranța și disperarea se împleteau zilnic.

Cel de-al treilea moment, decizia de a-mi începe propria afacere în Canada, un salt în necunoscut, unde unica parașută care s-a deschis era construită din cunoștințele dobândite la o facultate de excepție din România, Relații Economice Internaționale, iar mânerul de care am tras să o deschid era dorința de a reuși.

„Aș vrea să mulțumesc soției și copiilor mei, care mi-au fost alături”

R: Cui i-ați mulțumi pentru ceea ce este astăzi Mihai Baron?

M.B: Le sunt profund recunoscător părinților mei, care mi-au insuflat curajul și determinarea de a nu renunța niciodată. De asemenea, aș vrea să mulțumesc soției și copiilor mei, care mi-au fost alături și m-au susținut necondiționat în cele mai dificile momente ale carierei mele.

Nu vreau sa uit primii și, de fapt – unicii mei mentori, Domnul Busila Lucius de la Industrialexport, care nu mai este în viață, din păcate și domnul Bob Evis din Montreal Canada, fostul meu patron –  cu care sunt încă în legătură, amândoi niște oameni deosebiți.

Mihai Baron, despre eșec, succes și puterea scrisului

„Mă străduiesc să transmit celor ce aleg sa citească, emoțiile, experiențele și gândurile mele”

R: Ce înseamnă scrisul pentru dvs?

M.B: Scrisul este o terapie pentru care nu este nevoie să cheltuiești niciun ban! Este însă și o modalitate de a-ți putea retrăi capitole din viață, fără să plătești pentru o mașină a timpului. Dar, în același timp, este și un act de curaj, o expunere vulnerabilă a sufletului în fața lumii.

Și dacă este vorba de o autobiografie expunerea ajunge să fie deja un „striptease.” Este modul meu de a procesa trăirile intense, prin care mă străduiesc să transmit celor ce aleg sa citească, emoțiile, experiențele și gândurile mele.

„Luptele de azi se dau între tradiție și inovație, pe un teren unde frumusețea coexistă cu brutalitatea”

R: Cum ați descrie lumea de astăzi?

M.B: Ohhh, am senzația că trăiesc într-o lume pe cale să se transforme extraordinar, sper că spre bine, deși semnele nu sunt chiar încurajatoare.

Lumea de astăzi este, mai mult ca niciodată, un teren imens de luptă între adversari extrem de diverși.

Luptele de azi se dau între tradiție și inovație, pe un teren unde frumusețea coexistă cu brutalitatea. Este un amestec complex de posibilități infinite și provocări formidabile, care testează granițele a ceea ce putem fi ca omenire.

Conflictele de azi sunt nenumărate. Se dezbat puternic dileme etice pe teme precum avortul, eutanasierea, iar ciocnirile între ideologii precum liberalismul, conservatorismul, socialismul și naționalismul apar mai peste tot. Ca să se complice și mai mult lucrurile, au apărut discuțiile aprinse despre etica IA și impactul tehnologiei asupra societății. Dar conflictele nu se opresc numai la cele enumerate.

Mihai Baron, despre eșec, succes și puterea scrisului

Trebuie să amintesc despre conflictele economice , despre războiul mut al valutelor, despre disparitățile în distribuția bogăției și implicațiile pentru justiția socială, precum și cele privind utilizarea resurselor, sau politicile privind schimbările climatice și obiectivele de dezvoltare durabilă. Și cred că noutatea în materie de conflicte este apariția lor in sfera sociologică.

Găsesc că sunt extrem de periculoase conflictele legate de politica identitară, tensiunile legate de rasă, gen, orientare sexuală și imigrație.Toate cele pe care le-am enumerat, duc la polarizări de tot felul. Iar dacă lumea nu a fost niciodată unită, șansele ca ea să devină sunt, din păcate, din ce în ce mai mici.

„Povestea mea este una de aventură, luptă și nenumărate eșecuri, dar în cele din urmă, de succes”

R: Vorbiți-ne puțin despre cărțile dumneavostră, una deja publicată, cealaltă urmează să fie. Cu ce ne surprindeți?

M.B: „Bastonul din ranița mea era din… naftalină”, prima mea carte este o autobiografie, un pic diferită de genul consacrat al autobiografiilor este, sper, o declarație-testament a rezilienței, un memento că, din cele mai întunecate momente, poate să răsară lumină.

Totodată, este o invitație ca oamenii să-și scrie memoriile, sunt la fel de importante ca ale mele, și în multe cazuri, chiar mult mai importante.

Am vrut să împărtășesc călătoria mea, pentru a-i inspira și pe ceilalți, oameni care se pot confrunta cu provocări similare, dar și pentru a ilustra că determinarea face ca orice să fie posibil.

Povestea mea este una de aventură, luptă și nenumărate eșecuri, dar în cele din urmă, de succes. Și sper  ca asta să-i motiveze și pe alții.

Mi-am propus să echilibrez anecdote personale distractive cu informații despre lumea afacerilor, structurând narațiunea pentru a reflecta călătoria vieții mele care nu a fost deloc lipsită de provocări.

Mihai Baron, despre eșec, succes și puterea scrisului

„Arma de distracție în masă”, cea de-a doua mea carte este, în mare, terminată. Este un roman scris cu multă dragoste și sper eu, mult umor.

Este, de fapt, o satiră a vieții complexe pe care o trăim azi. În afara unei povestiri amuzante, cititorii vor putea afla, în premieră mondială, cum au reușit romanii să dezlege secretul transmis de Isus prin minunea de la Betsaida, dar mai mult nu pot sa spun.

Religia și știința au fost considerate istoric domenii cu perspective adesea opuse, dar în realitate pot avea puncte de intersecție surprinzătoare.

De pildă, teoria științifică care explică originea universului, acel Big Bang originar a fost propusă inițial de Georges Lemaître, un preot catolic și astrofizician. El a sugerat că universul a început printr-o „explozie primordială”, o idee care este compatibilă cu conceptul teologic al creației din nimic (creatio ex nihilo).

Revenind la roman, acesta este unul de ficțiune, satiric, plasat în perioada 2024-2026, unde peisajul geopolitic este dramatic modificat. Rusia și-a extins teritoriul prin anexarea unor părți semnificative din Ucraina și a anexat și Estonia și Letonia, continuând sa lucreze la dezintegrarea Uniunii Europene și slăbirea forțelor NATO. Guvernele naționaliste se ridică în toată Europa, în special in jurul României, semnalând o eră amenințătoare a revanșismului.

Cu NATO slăbită, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump, care aplaudă turbulențele Europei, iar lumea se găsește în pragul colapsului economic și a foametei, România se confruntă cu izolarea, deoarece încercările sale de a obține sprijin împotriva unei iminente invazii rusești, eșuează.

România reușește, nu numai să recâștige ca aliați mai toate tarile europene, dar pune bazele unei reforme europene care conving Rusia ca e timpul sa se alăture unei Europe unite.

Pentru a face narațiunea captivantă și accesibilă, romanul este , cred eu, plin de umor, răsturnări de situații, deseori satirizând clasa politica din Romania și chiar din Europa. Am vrut, de asemenea, să prezint cititorilor un instrument critic în dezarmarea și criticarea naturii adesea rigide și polarizate a politicii internaționale.

Am trimis-o la câteva persoane cu experiență în domeniu și două dintre ele mi-au spus că ar putea fi subiectul unei piese de teatru de mare succes. Dar, cum nu cunosc scenariști, dar nici producători si dramaturgi, ar fi chiar o minune ca unul dintre aceștia să ajungă sa o citească, dar dacă ar face-o sunt absolut sigur că s-ar îndrăgosti de proiect.

R: Cum vedeți România de astăzi?

M.B: România, țara mea natală, este un peisaj al contrastelor, unde speranța tinerilor se ciocnește adesea cu greutățile unei tranziții continue. Este un loc vibrant, plin de potențial, dar și de provocări care încă așteaptă să fie depășite.

„«Shantaram» este o carte fascinantă, o poveste bazată pe viața autorului”

R: Care este cartea dvs. preferată?

Cartea mea preferată în ultimii ani este „Shantaram”. Sigur că, poate v-ați fi așteptat, să vă spun de pildă „Frații Karamazov”, de Fiodor Dostoievski.

De ce Shantaram”? Cartea a fost scrisă de Gregory David Roberts, un autor australian care a trăit o viață aventuroasă și controversată.

Roberts a scris această carte pe parcursul anilor petrecuți în închisoare în Australia și după evadarea sa spectaculoasă în India, unde și-a trăit o mare parte din viață.

„Shantaram” este o carte fascinantă, o poveste bazată pe viața autorului, care îmbină elemente de ficțiune și realitate.

Roberts explorează teme profunde precum identitatea, iubirea, prietenia și răzbunarea într-un mod captivant și emoționant.

„Acasă, pentru mine, este acolo unde se întâlnesc amintirile trecutului cu speranțele viitorului”

R: Ce înseamnă acasă pentru Mihai Baron?

M.B: Foarte greu de răspuns. Dupa părerea mea, noi, cei care am ales să trăim din varii motive, în alte tări, trăim o mica dramă la întâlnirea cu întrebarea dumneavoastră. Odată plecați, ajungem să fim în final suspendați undeva între doua potențiale ”case”, dar care nici una din ele nu ne mai recunoaște.

„Acasă” de unde am plecat, oamenii și societatea s-au schimbat și nu ne mai privește ca făcând integral parte din familia lărgită, iar țara care ne-a primit știe foarte bine că nu îi aparținem in totalitate, observă deseori că suntem ca o grefă, uneori perfect adaptată, dar care rămâne tot grefă.

Așa că, acasă pentru mine, este acolo unde se întâlnesc amintirile trecutului cu speranțele viitorului.

Este un refugiu emoțional, nu doar un loc fizic. Este orice loc în care simt că pot lăsa garda jos și pot fi sincer cu mine însumi, fie că este vorba de casa mea din Canada, un parc din România sau simpla prezență a familiei mele.

Acasă este acolo unde inima mea găsește pace și unde pot reflecta la drumul parcurs și la cel care urmează.

„Râdeți in fiecare zi, educați-vă simțul umorului”

R: Dacă ar fi să predați tinerilor o lecție din povestea vieții dvs., care ar fi aceea?

M.B: Lecția cea mai valoroasă pe care aș împărtăși-o este aceea a perseverenței. Indiferent de adversitățile pe care le întâmpinați, indiferent de câte ori sunteți doborâți, întotdeauna există forța de a vă ridica și de a merge mai departe.

Fiecare greșeală, fiecare eșec sunt doar pregătiri pentru succesele viitoare. În viață, adevărata înfrângere nu vine când cazi, ci când alegi să nu te mai ridici. Si le-aș mai spune așa: râdeți in fiecare zi, educați-vă simțul umorului și, dacă nu aveți motive atunci râdeți de voi, acelea sunt cele mai bune glume.

CITEȘTE ȘI

ANCA STUPARU, PREZENTARE ȘI AUTOGRAFE LA CARTEA „TĂIȘUL CUVINTELOR”, LA BOOKFEST, PE 2 IUNIE

IONEL STOICA LANSEAZĂ CARTEA „A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ… ÎN AMERICA”

„TĂIȘUL CUVINTELOR”, O CĂLĂTORIE ÎN INIMA HAIKUULUI, DE ANCA STUPARU ȘI MARIE CHRISTINE KATZ

author avatar
Cezar Romaniuc
Jurnalist în mediul online cu peste 15 ani de vechime. De-a lungul timpului a lucrat în redacțiile Sport.ro, Sport Total FM, Evenimentul Zilei și Digi Sport.
Web design © 2024 Știrea ta