Andra Pintican, fondatoarea Centrului și a Școlii de HR și povestitor de ROST, a vorbit într-un interviu exclusiv pentru oficiuldestiri.ro despre ideea de muncă în România lui 2024.
Aceasta susține că pandemia a resetat piața muncii din România, stabilind alte culoare între angajați angajatori. Expertul în zona de HR recunoaște că, astăzi, munca nu mai este doar despre supraviețuire, ci și despre nevoia omului de a fi respectat în câmpul muncii și plătit așa cum merită.
Mai mult, aceasta recunoaște că după o perioadă în care oamenii au trăit între valuri pandemice, au ajuns acum să se pună pe primul loc, fără să mai lase munca să le afecteze celelalte sectoare ale viații.
Mai exact, susține expertul, munca a trecut, de la faza de exploatare și supraviețuire, la cea de transformare și de căutare a ceea ce ne place, a ceea ce ne reprezintă și ce ne face să ne simțim apreciați și valorificați la maximum.
Andra Pintican, despre munca cu ROST: “Oamenii încep să se pună pe primul loc”
Reporter: Cum ai defini, în 2024, ideea de muncă în România?
Andra Pintican: Este în continuă schimbare. De la an la an, vedem că munca ia noi forme. De la workism – paradigma în care munca era centrul vieții noastre, nelăsând loc și pentru viața privată, trecem cu pași ușori, dar siguri, într-un egocentrism funcțional. Oamenii încep să se pună pe primul loc și să creeze sisteme de viață care le permit să se prioritizeze.
În acest nou context, munca nu mai e un agresor, ci o metodă de a produce stabilitate financiară, împlinire, contexte de creștere. Ideea de “timp” evoluează în același timp cu cea de “muncă”, oamenii începând să nu se mai raporteze la vânzarea skillurilor lor, ci a timpului. Devine tot mai evident ca această resursă este una pe care nu o mai putem recupera și atunci devenim extrem de atenți cum ne “împrumutăm” timpul companiilor angajatoare.
Andra Pintican: “Salariul nu mai este un factor care să impresioneze, dacă nu este asociat cu un mediu de lucru sănătos”
Reporter: Practic, spui că munca nu mai este centrul universului nostru…
Tranzacția de muncă trece de la una tranzacționala la una transformațională, oamenii nu mai simt că se angajează, ci că își investesc energia într-un mediu de lucru și vor să știe ce au ei de câștigat în acest context. De aceea, salariul nu mai este un factor care să impresioneze, dacă nu este asociat cu un mediu de lucru sănătos și beneficii pe măsură.
De precizat că, în timp ce în marile orașe, discuțiile despre muncă se duc în registrul menționat mai sus, în orașele mici, în provincie avem o altă Romanie, a exploatării, a contractelor la negru și a muncii habotnice. Va mai dura ceva vreme până când noile standarde de muncă vor deveni aplicabile, într-o cât mai mare măsură în piața muncii.
Andra Pintican: “Slabe șanse ca cineva să caute cu interes sens în muncă, dacă nu are cu ce plăti chiria”
Ce înseamnă munca cu rost și de ce de multe ori ajungem să muncim fără rost?
Rostul muncii l-am înțeles greșit până acum. Insuflat de părinții noștri și de generațiile anterioare care aveau ca scop principal supraviețuirea, munca ne-a fost ascociată cu scopul acesta, să supraviețuim.
În consecință, vreme bună de timp, nu s-a contestat acest rol al muncii de a ne pune pâinea pe masă și cam atat, cu orice preț. Însă, evoluția își spune cuvântul și ca fiecare alt concept din experiența umană, îi vine rândul și muncii să fie elevată. Așa că munca, acum că am reușit să supraviețuim cu brio, devine un mijloc de explorare al ființei, de contribuție la societatea din jur, de împlinire sufletească.
Căutarea sensului în muncă este o acțiune, de obicei, accesibilă celor ce și-au securizat deja traiul și au scăpat de grijile cotidiene. Slabe șanse ca cineva să caute cu interes sens în munca, dacă nu are cu ce plăti chiria sau mâncarea.
Dat fiind că, în Romania 70% din populație trăieste la limita sărăciei, nu putem vorbi de un fenomen de masă, atunci când discutăm despre MESERII CU ROST. Dar dinamica cu care acest concept se răspândește este una rapida, dat fiind că pandemia a deschis “porțile” colaborarilor internaționale. Tot mai mult români aleg să lucreze din România pentru companii din afară.
Andra Pintican: “Suntem într-o piață a muncii în criză și continuă redefinire”
A schimbat pandemia autoritatea angajatorilor?
Da, deși unii încă mai refuză să vada realitatea. Chiar azi discutam cu un manager de hotel și imi spunea că proprietarul business-ului nu vrea să înțeleagă că nu mai vine nimeni să lucreze la recepție pe 2500 de lei net /lună, în ture de 11 ore pe zi, fără libere si cu ture de sarbatori si ca stau cu posturile vacante de luni de zile fara sa aiba candidati.
Da, unii angajatori nu înteleg încă, din păcate, că piața s-a schimbat masiv și că modul în care oamenii se raportează la muncă este din ce în ce mai diferit. Și observ că sunt atât de multe perspective în diferite industrii sau zone geografice, încât este foarte dificil să emiți teorii general valabile.
Tot ce pot angajatorii să facă este să auditeze clar piața muncii din industria lor și să înțeleagă în ce ape se scaldă brandul lor de angajator și pornind de acolo să-și împuternicească echipele de HR să facă design organizațional, conform nevoii angajaților și cerințelor pieței. Nu mai suntem într-o piață a muncii a angajaților sau o piață a angajatorilor. Suntem într-o piață a muncii în criză și continuă redefinire.
Andra Pintican: “Munca viitorului eu o văd despre contribuție! Doar că mai avem mult până acolo!”
Cum vezi munca viitorului?
Posibil ca versiunea mea să fie ușor utopică, dar din bula mea se pare că ne îndreptăm spre munca cu sens, cu impact. Oamenii vor să contribuie și munca lor să conteze. Am avut în programe profesioniști IT care au refuzat joburi extrem de bine plătite, pentru că erau în industrii care devalorizau umanitatea – videochat, gambling etc. Munca viitorului eu o văd despre contribuție! Doar că mai avem mult până acolo!