În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în ghetuțe sau cizmulițe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi diverse cadouri.
Povestea darurilor împărţite de pe furiş de Moş Nicolae începe cu mii de ani în urmă, notează Historia.ro. Tradiţia spune că însuşi Sfântul Nicoale a ajutat trei fete sărmane din oraşul său, aducându-le în dar noaptea, fără a fi văzut, daruri de zestre.
Casa în care locuiau cele trei fete sărmane era una sărăcăcioasă, tatăl acestora plănuind să le vândă pentru a scăpa de lipsuri. Sfântul Nicolae a auzit nenorocirea fetelor şi a familiei, care se petrecea nu departe de locuinţa sa, şi astfel le-a ajutat noaptea pe furiş, aruncând pe geam în camera fetei celei mari, gata de măritiş, o pungă cu galbeni.
Povestea s-a repetat şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată. Însă când a venit vremea şi celei de a treia, tata lor a stat de pază să afle cine este acela care face atât mult bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, când tatăl se stădea la pândă, Nicolae s-a urcat pe casă şi a dat drumul pe horn unei punguliţe cu galbeni, care a ajund drept într-o şosetă pusă la uscat.
Când tatăl fetelor a văzut minunea, a fost rugat de Nicolae să păstreze secretul, dar desigur acesta nu a putut fi ţinut. De atunci şi până azi, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, semenii şi oamenii dragi în special copiii primesc daruri de la Moş Nicolae, care spre deosebire de Moş Crăciun nu se arată niciodată.
Moș Nicolae – Protector şi iubitor al copiilor
Foarte cunoscut în zona Transilvaniei şi sub numele de „Sân Nicoară”, Sfântul Nicolae este cel mai „popular” sfânt din Ardeal, aici fiind şi zona din ţară unde se află cele mai multe biserici care poartă hramul acestui sfânt. Sărbătoarea Sfântului Nicolae a creat un adevărat folclor, de la Sfântul „Neculai” cum este cunoscut în anumite zone rurale din Transilvania şi până la poveştile inedite despre minunile pe care le-a realizat. Tradiţia spune că este protectorul copiilor. Zeci de mărturii vorbesc de ajutorul pe care Sfântul Nicolae l-a acordat celor care s-au rugat lui, pentru trecerea examenelor dificile de la şcoală.
Viaţa Sfântului Nicolae
Istoria arată că Sfântul Nicolae a trăit în vremea împăraţilor Diocleţioan şi Maximlian. S-a născut în provincia Lichia Turcia în secolul al III –lea. Datorită bunăţăţii şi credinţei sale a fost prins de mai marii cetăţii şi a fost trimis în temniţă împreună cu alţi creştini ai vremii. Avea să fie scăpat de carceră, după ce credinciosul Constantin a ajuns împărat al romanilor, acesta dând poruncă să fie eliberaţi din temniţă toţi creştinii.
CITEȘTE ȘI SANIA LUI MOȘ CRĂCIUN, MAI UȘOARĂ ÎN 2023
Potrivit legedelor istorice, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea, conciliu ecumenic al bisericii creştine, la care au participat episcopii din întregul Imperiu Roman. Acesta a fost organizat în perioada de domnie a împăratului Constantin cel Mare şi a avut ca scop a combaterea arianismului, denunţat ca erezie. Când ninge, de ziua Sfântului Nicolae – 6 decembrie – se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credinţă, răul.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în România
Copiii de la noi au fost învăţaţi ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi alte daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă.
În unele zone, copii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul acestuia. În tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele, care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.
Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.